Ce este melasma?
Melasma este una dintre cele mai frecvente tulburări de hiperpigmentare care afectează milioane de persoane din întreaga lume, în special femeile cu fototipuri medii și închise. Deși nu reprezintă un risc pentru sănătate și nu este o afecțiune malignă, impactul asupra calității vieții poate fi considerabil.
Din punct de vedere clinic, melasma se manifestă prin pete maronii sau brun-cenușii, cu margini relativ bine delimitate, localizate în special pe zonele expuse la soare, cum ar fi fruntea, obrajii, nasul, buza superioară și bărbia. Spre deosebire de pistrui sau de petele pigmentare apărute odată cu înaintarea în vârstă, melasma are o evoluție cronică, cu perioade de ameliorare și reapariție.
De ce apare melasma?
Melasma este rezultatul interacțiunii dintre predispoziția genetică și o serie de factori declanșatori. Printre cei mai importanți factori declansatori se numără expunerea la radiațiile ultraviolete, lumina vizibilă, modificările hormonale (din timpul sarcinii sau în urma utilizării contraceptivelor ), precum și anumite medicamente sau doar predispoziția individuală.
Cu toate acestea, simpla expunere la soare nu explică apariția melasmei. Multe persoane petrec ani întregi la soare fără să dezvolte această afecțiune, în timp ce altele dezvoltă pete pigmentare persistente după expuneri relativ reduse. Acest lucru sugerează că există o susceptibilitate individuală, determinată de factori genetici și biologici încă incomplet înțeleși.
Timp de mulți ani, melasma a fost considerată aproape exclusiv o problemă a melanocitelor (celulele responsabile de producerea melaninei). Se credea că aceste celule sunt hiperactive și sintetizează o cantitate excesivă de pigment, iar tratamentul era orientat în principal către inhibarea tirozinazei, enzima-cheie implicată în producerea de melanina (melanogeneza). Astăzi știm că această explicație este incompletă.
Cercetările publicate în ultimii 10–15 ani au demonstrat că melasma este o afecțiune mult mai complexă, în care hiperproductia de melanina reprezintă doar una dintre componente. La nivelul pielii afectate au fost identificate modificări care implică inflamația, vasele de sânge, stresul oxidativ, membrana bazală și chiar celulele de susținere ale dermului. Această perspectivă modernă explică de ce melasma este atât de persistentă și de ce simpla reducere a producției de melanină nu este întotdeauna suficientă.
Melanocitele sunt celulele care produc melanina, pigmentul responsabil pentru culoarea pielii. În melasmă, acestea sunt mai active și răspund exagerat la stimulii proveniți din mediul înconjurător, în special la radiațiile ultraviolete și la lumina vizibilă.
Totuși, studiile arată că numărul melanocitelor nu este întotdeauna crescut. În schimb, ele produc mai multă melanină și transferă mai eficient pigmentul către keratinocite (celulele cele mai imporatnte si numeroase din epiderm), ceea ce explică aspectul clinic al petelor.
Inflamația – are un rol important in declansarea melasmei.
Astăzi există dovezi că în pielea afectată de melasmă persistă un proces inflamator discret, dar cronic. Au fost identificate concentrații crescute ale unor mediatori inflamatori care stimulează indirect activitatea melanocitelor și favorizează menținerea hiperpigmentării.
Acest lucru explică de ce iritația produsă de unele produse cosmetice sau proceduri agresive poate agrava melasma și de ce menținerea unei bariere cutanate sănătoase este importantă pe parcursul tratamentului.
Stresul oxidativ
Expunerea repetată la radiațiile ultraviolete și la poluare determină formarea radicalilor liberi în piele. Aceștia produc stres oxidativ, care poate activa melanocitele și amplifica producția de melanină. Din acest motiv, în ultimii ani a crescut interesul pentru ingredientele cu proprietăți antioxidante (ex vitamina C), nu ca tratament principal al melasmei, ci ca parte a unei strategii terapeutice mai complexe.
Componenta vasculară
Numeroase studii au arătat că pielea afectată de melasma prezintă o vascularizație mai bogată și niveluri crescute ale unor factori implicați în formarea de noi vase de sânge, precum VEGF (vascular endothelial growth factor). Acești factori pot stimula indirect melanocitele și pot contribui la persistența hiperpigmentării. Această descoperire a deschis calea unor noi direcții terapeutice și explică de ce anumite tratamente care acționează asupra componentei vasculare pot avea beneficii în cazuri selectate.
Mastocitele
Studiile histologice au evidențiat un număr crescut de mastocite în pielea afectată de melasmă. Aceste celule eliberează substanțe care întrețin inflamația și influențează activitatea melanocitelor.
Membrana bazala
La multe persoane cu melasmă s-au observat modificări ale membranei bazale, structura care separă epidermul de derm. Alterarea acesteia poate facilita migrarea pigmentului în profunzime și poate contribui la persistența petelor și la răspunsul mai slab la tratament.
Lumina vizibilă
Dacă în trecut atenția era concentrată aproape exclusiv asupra radiațiilor ultraviolete, astăzi știm că și lumina vizibilă, în special componenta cu energie înaltă din spectrul albastru, poate agrava melasma.
Acest efect este deosebit de important la persoanele cu fototipuri medii și închise. Din acest motiv, ghidurile dermatologice recente recomandă, pe lângă un fotoprotector cu spectru larg, utilizarea produselor colorate care conțin oxizi de fier, deoarece aceștia oferă o protecție mai bună împotriva luminii vizibile decât fotoprotectoarele clasice.
De ce recidivează atât de des melasma?
Tratamentele disponibile în prezent controlează manifestările bolii, dar nu elimină predispoziția individuală de a dezvolta hiperpigmentare. După întreruperea tratamentului sau în urma unei expuneri semnificative la soare, administrarea de contraceptive, sarcina sau alți factori declanșatori pot reactiva mecanismele implicate în apariția melasmei.
Din acest motiv, obiectivul tratamentului modern nu este doar estomparea petelor existente, ci și prevenirea recidivelor printr-o strategie pe termen lung, adaptată fiecărei persoane.
Înțelegerea rolului inflamației, stresului oxidativ, componentei vasculare și al luminii vizibile a schimbat modul în care este abordată această afecțiune. Astăzi, tratamentul nu urmărește doar reducerea producției de melanină, ci încearcă să controleze mai multe mecanisme implicate în apariția și persistența bolii.
Cum a evoluat tratamentul melasmei? Ce a rămas și ce este nou în 2026
Fata de acum 10-15 ani, tratamentul de bază nu s-a schimbat atât de mult pe cât ai crede.
În ciuda apariției unor ingrediente noi și a progreselor în înțelegerea bolii, hidrochinona și formula triplă (formula Kligman)- care contine hidrochinona, tretinoin si corticosteroid), continuă să fie considerate standardul de aur pentru tratamentul topic al melasmei moderate și severe.
Schimbarea majoră nu constă în înlocuirea tratamentelor consacrate, ci în faptul că astăzi știm mult mai bine cum apare melasma și putem acționa asupra mai multor mecanisme implicate în această afecțiune.
În anii ’70 și în deceniile care au urmat, tratamentul melasmei urmărea în principal două obiective: reducerea producerii melaninei si accelerarea eliminării pigmentului deja format. Mecanisme precum inflamația cronică, angiogeneza (producerea de noi vase de sange), stresul oxidativ sau rolul luminii vizibile nu erau încă bine înțelese. Din acest motiv, majoritatea tratamentelor erau orientate către controlul melanogenezei (producerea de melanina) prin inhibarea tirozinazei (enzima care controleaza producerea de melanina).
Formula triplă reprezinta tratamentul care a schimbat istoria melasmei.
In 1975 dermatologii Albert Kligman și Richard Willis au descris ceea ce avea să devină cea mai cunoscută schemă topică pentru melasmă: formula triplă. Aceasta combină trei ingrediente cu roluri complementare:
-hidrochinona, care reduce producția de melanină prin inhibarea tirozinazei
-tretinoinul, care accelerează reînnoirea epidermului și crește pătrunderea hidrochinonei
-un corticosteroid topic (in formula din 1975 era hidrocortizon, azi se foloseste un corticosteroid mai bland, fluocinolon acetonid), care reduce inflamația și limitează iritația produsă de celelalte două componente.
Si in anul 2026, formula triplă are rezultate extraordinare. Astăzi, după aproape 50 de ani, formula triplă rămâne tratamentul topic cu cele mai solide dovezi clinice pentru inducerea remisiunii melasmei.
Avantaje: eficiență foarte bine demonstrata, rezultate rapide comparativ cu alte tratamente, recomandată de majoritatea ghidurilor internaționale.
Are insa si Limitări: nu este destinată utilizării continue pe termen lung, necesită monitorizare medical, utilizarea necorespunzătoare poate favoriza reacții adverse, inclusiv atrofie cutanată sau ocronoză exogenă în cazul utilizării prelungite și necontrolate a hidrochinonei.
Hidrochinona– reprezinta si in anul 2026 “standardul de aur”.
Hidrochinona este ingredientul cu cele mai multe dovezi clinice în tratamentul melasmei. Ea inhibă tirozinaza și reduce activitatea melanocitelor, limitând astfel sinteza melaninei.
Deși este utilizată de peste jumătate de secol, niciun alt ingredient topic nu a demonstrat în mod constant o eficiență superioară.
Avantaje: eficiență ridicată si rezultate vizibile în 8–12 săptămâni în multe cazuri.
Limitări: poate provoca iritație, necesită cure limitate în timp (cure de max 3 luni) , contraindicata in sarcina, trebuie utilizată sub supravegherea medicului dermatolog.
Tretinoinul
Tretinoinul este cunoscut în special pentru tratamentul acneei și al fotoîmbătrânirii, însă are și un rol important în melasmă. Acesta accelerează eliminarea keratinocitelor (cele mai importante si numeroase celule din epiderm) încărcate cu melanină și facilitează pătrunderea hidrochinonei în epiderm. Ca tratament unic, eficiența sa este modestă, însă în terapiile combinate contribuie semnificativ la rezultatele obținute.
Avantaje : beneficii suplimentare asupra fotoîmbătrânirii, util în tratamentele combinate.
Limitări:poate produce iritație, necesită introducere progresivă, contraindicat în sarcină.
Acidul azelaic
Acidul azelaic inhibă tirozinaza și are efecte antiinflamatoare, ceea ce îl recomandă în special persoanelor care prezintă concomitent cu melasma și rozacee sau acnee.
Deși este, în general, mai puțin eficient decât hidrochinona, profilul său bun de siguranță îl face potrivit pentru utilizarea pe termen lung (inclusiv in sarcina ) și pentru tratamentele de întreținere. Studiile arata ca pentru a fi eficient in melasma concentratia conteaza si recomanda utilizarea de produse cu 20% acid azelaic de 2 ori pe zi.
Ce s-a schimbat în ultimii 10–15 ani?
Cea mai importantă schimbare nu este apariția unui ingredient miraculos. Schimbarea este faptul că astăzi tratamentul melasmei nu mai urmărește exclusiv reducerea producerii de melanină. Pornind de la noile descoperiri privind inflamația, stresul oxidativ, componenta vasculară și lumina vizibilă, cercetătorii au început să dezvolte ingrediente care acționează prin mecanisme diferite și pot completa tratamentele consacrate.
Acidul tranexamic
Inițial utilizat pentru prevenirea și controlul sângerărilor, acidul tranexamic a atras atenția dermatologilor după ce s-a observat că reduce și hiperpigmentarea. Spre deosebire de hidrochinonă, nu acționează în principal prin inhibarea directă a tirozinazei, ci interferează cu căile de semnalizare implicate în activarea melanocitelor și pare să influențeze inclusiv componenta vasculară și inflamatorie a melasmei.
Poate fi utilizat topic sau oral, însă administrarea orală este rezervată cazurilor atent selecționate și necesită evaluarea riscului tromboembolic.
Avantaje: eficiență demonstrată atât singur, cât și în asociere cu alte tratamente, este util și pentru reducerea recidivelor la unii pacienți.
Limitări:forma orală nu este potrivită pentru toate persoanele (se administreaza doar de catre medical dermatolog cazurilor moderate si/sau severe care nu raspund la tratamentul topic cu acid tranexamic), pot apărea recidive după întreruperea tratamentului.
Cisteamina
Cisteamina acționează asupra mai multor etape ale melanogenezei și a demonstrat rezultate încurajatoare în studiile clinice. Principalul său avantaj este posibilitatea utilizării pe termen lung.
Limitări: miros caracteristic foarte neplăcut, poate produce iritație la începutul tratamentului, dovezile sunt încă mai reduse decât pentru tratamentele consacrate.
4-n-butilresorcinol
Acest ingredient inhibă două enzime importante implicate în melanogeneză și a demonstrat rezultate promițătoare în mai multe studii clinice. Totuși, experiența clinică este încă limitată, iar numărul studiilor este redus comparativ cu hidrochinona sau acidul azelaicMelasyl (2-mercaptonicotinoyl glycine (2-MNG)) .este una dintre cele mai recente molecule dezvoltate pentru tratamentul hiperpigmentărilor de compania L’Oréal după aproximativ 18 ani de cercetare și protejata prin numeroase brevete internaționale.. Acționează printr-un mecanism diferit de inhibitorii clasici ai tirozinazei și urmărește limitarea formării melaninei încă din etapele timpurii ale procesului. Melasyl nu inhibă tirozinaza și nu oprește sinteza fiziologică a melaninei ci “capturează” excesul unor precursori foarte reactivi (in special dopaquinone si derivatii acesteia ) înainte ca ei să se transforme în melanină stabilă.Astfel reduce doar excesul de melanină, fără a afecta pigmentarea normală a pielii. Într-un studiu randomizat pe femei cu melasmă epidermică și mixtă serul cu 0,5% Melasyl a fost comparat timp de 12 săptămâni cu hidrochinonă 4%. Melasyl a demonstrat eficacitate non-inferioară hidrochinonei 4%, dar cu o tolerabilitate mai bună și un risc mai mic de iritație Primele rezultate sunt încurajatoare, însă fiind un ingredient foarte nou, sunt necesare studii independente și urmărirea eficienței sale în practica clinică pe termen lung. Thiamidol – una dintre marile inovatii “Beiersdorf”
Thiamidol – una dintre marile inovatii “Beiersdorf”
Spre deosebire de majoritatea inhibitorilor de tirozinază testați inițial pe tirozinaza din ciuperci (ex acidul kojic, arbutina etc), cercetătorii Beiersdorf au căutat molecule care să inhibe tirozinaza umană, mult mai relevantă clinic. După aproximativ 10 ani de cercetare și evaluarea a peste 50.000 de compuși, au identificat Isobutylamido Thiazolyl Resorcinol, ulterior brevetat sub numele Thiamidol®.
Studiul din 2024 arată reduceri semnificative ale intensității petelor pigmentare, eficienta comparabila cu hidrochinona, insa cu o tolerabilitate foarte bună, ceea ce îl recomandă pentru utilizarea pe termen lung.
Aplicarea de 4 ori pe zi (serul depigmentant cu tiamidol si crema de noapte cu tiamidol) s-a dovedit a fi mult mai eficienta decat aplicarea de 2 ori/zi. Abordarea bazată pe un regim cu cele trei produse dezvoltate de compania Beiersdorf (ser, produs de îngrijire de zi cu SPF 30 și produs de îngrijire de noapte) este de asemenea bine tolerată, eficientă și adecvată stilului de viață cotidian al persoanelor care se confruntă cu hiperpigmentarea facială.
Totuși, experiența clinică este încă mult mai redusă decât în cazul hidrochinonei, iar multe dintre studiile publicate până în prezent provin din cercetări susținute de compania care a dezvoltat ingredientul.
Avantaje:tolerabilitate foarte bună, eficiență comparabila cu hidrochinona (in studii), este potrivit pentru tratamente de întreținere.
Limitări:experiență clinică limitată comparativ cu hidrochinona, sunt necesare mai multe studii independente.
Dacă ne uităm la molecule noi, dezvoltate intern de companii cosmetice și validate clinic, în ultimii aproximativ 20 de ani există practic doar două exemple majore, cele amintite mai sus Melasyl (dezvolata de L Oreal) si Thiamidol (dezvoltat de Beisedorf in produsele Eucerin). Restul companiilor importante (Clinique, Estée Lauder, SkinCeuticals, Obagi, ISDIN, Skinbetter Science etc.) se bazează în principal pe combinații inteligente de ingrediente deja cunoscute, sisteme brevetate de formulare și livrare, pe concentrații și sinergii optimizate,
dar nu au lansat o moleculă depigmentantă complet nouă care să fi devenit un reper în dermatocosmetică, așa cum s-a întâmplat cu Thiamidol și, mai recent, cu Melasyl.
Alte ingrediente cu rol adjuvant in melasma
Vitamina C, niacinamida, acidul kojic și arbutina nu au dispărut din tratamentul melasmei.
Ele continuă să fie utilizate frecvent, însă rolul lor este privit diferit față de acum 10–15 ani.
Dacă în trecut erau promovate uneori ca soluții suficiente pentru tratarea melasmei, astăzi sunt considerate în principal ingrediente adjuvante, care completează tratamentele cu eficiență mai mare.
Vitamina C
Fiind antioxidant, contribuie la reducerea stresului oxidativ și poate inhiba într-o anumită măsură melanogeneza. Este valoroasă mai ales ca antioxidant și în asociere cu alte ingrediente depigmentante, dar, utilizată singură, are o eficiență limitată în melasma moderată sau severă.
Niacinamida
Reduce transferul melanozomilor (vezicule care contin si transporta melanina) către keratinocite și are de asemenea efecte antiinflamatoare. Este bine tolerată și utilă pentru întreținere, însă efectul depigmentant este modest comparativ cu hidrochinona sau acidul tranexamic.
Acidul kojic
Inhibă tirozinaza și rămâne un ingredient eficient în anumite formule combinate. Limitările sale sunt potențialul iritant și instabilitatea chimică.
Arbutina
Este un derivat al hidrochinonei și acționează tot prin inhibarea tirozinazei, însă este mai puțin potentă. Poate fi o opțiune pentru hiperpigmentările ușoare sau ca parte a unei formule complexe, dar dovezile privind eficiența sa în melasma moderată și severă sunt limitate.
Cum arată tratamentul melasmei în 2026?
Privind în ansamblu, tratamentul melasmei din 2026 nu este construit pe un ingredient nou care a înlocuit tot ceea ce exista înainte. Este construit pe combinarea inteligentă a tratamentelor consacrate cu terapii și ingrediente mai noi, adaptate mecanismelor multiple implicate în această afecțiune.
Hidrochinona și formula triplă rămân tratamentele cu cele mai solide dovezi, însă sunt completate de opțiuni noi precum acidul tranexamic, Melasyl, Thiamidolul sau cisteamina, în funcție de severitatea melasmei, tolerabilitatea pacientului și obiectivele tratamentului. În paralel, ingredientele clasice din cosmetice își păstrează rolul, dar mai ales ca parte a unei strategii complexe și de întreținere, nu ca soluții unice.
Cel mai important “ingredient”in tratamentul melasmei este FOTOPROTECTIA.
Poate părea surprinzător, dar cel mai important produs din rutina unei persoane cu melasmă nu este serul depigmentant, ci crema cu protecție solară.
În prezent, ghidurile internaționale recomandă protecție cu spectru larg (UVA și UVB), SPF 50+, mai ales în cazul persoanelor cu melasma, protecție ridicată împotriva UVA si ideal, protecție și împotriva luminii vizibile, prin utilizarea unui produs colorat care conține oxizi de fier.
Acest ultim aspect este una dintre cele mai importante schimbări din ultimii ani. Studiile au arătat că lumina vizibilă poate agrava melasma, iar produsele colorate cu oxizi de fier oferă o protecție superioară față de produsele similare fără pigment, contribuind la reducerea recidivelor
Tratamente realizate doar de medicul dermatolog
Peelingurile chimice
Exfolianții chimici ajută, dar nu tratează cauza. Acizii glicolic, lactic sau mandelic pot accelera eliminarea celulelor pigmentate de la suprafața pielii și pot îmbunătăți aspectul petelor.
Totuși, ei nu influențează mecanismele profunde implicate în apariția melasmei. Mai mult, exfolierea excesivă poate irita pielea, iar inflamația rezultată poate agrava pigmentarea, mai ales la persoanele cu fototipuri mai închise.
Laserele
În urmă cu câțiva ani exista un entuziasm considerabil legat de beneficiile laserelor pentru melasmă. Între timp, experiența clinică a arătat că rezultatele sunt variabile. La unii pacienți se obține o ameliorare, însă la alții petele reapar rapid sau apare hiperpigmentare postinflamatorie.
Astăzi, majoritatea ghidurilor recomandă utilizarea laserelor doar în cazuri atent selecționate și doar de către medici cu experiență în tratamentul melasmei.
Microneedeling cu acid tranexamic
Procedura presupune realizarea de microcanale în piele cu un dispozitiv de microneedling, după care se aplică local acid tranexamic (de obicei 4–10 mg/mL sau soluție 4%). Microcanalele cresc semnificativ penetrarea acidului tranexamic în epiderm și dermul superficial. Meta-analiza din 2024 a arătat că scorul MASI( Melasma Area and Severity Index- cel mai utilizat instrument clinic pentru evaluarea severității melasmei) scade semnificativ față de valoarea inițială, ameliorarea continuă până la aproximativ 12 săptămâni si ca procedura este în general bine tolerată.
Însă, când a fost comparată cu alte tratamente standard (hidrochinonă, combinații depigmentante etc.), avantajul statistic a fost evident doar la început (aproximativ 4 săptămâni), iar ulterior diferențele nu au mai fost semnificative
Cum alegem o crema/ ser bun pentru melasma
În primul rând, este important să înțelegem că nu există un singur ingredient ideal pentru toate persoanele cu melasmă. Alegerea produsului depinde de severitatea hiperpigmentării, sensibilitatea pielii, tratamentele deja utilizate și obiectivele urmărite. De aceea, două persoane cu același diagnostic pot avea nevoie de produse diferite.
Un produs depigmentant eficient ar trebui să acționeze asupra mai multor etape ale pigmentării.
În prezent, știm că un produs depigmentant bine formulat nu ar trebui să se bazeze pe un singur mecanism de acțiune. Melanogeneza (producerea de melanina) este un proces complex, alcătuit din mai multe etape, iar intervenția asupra unei singure verigi poate fi insuficientă, mai ales în cazul melasmei.
În mod ideal, un produs destinat melasmei ar trebui să combine ingrediente care acționează la niveluri diferite ale procesului de melanogeneza
De exemplu, unele ingrediente reduc producția de melanină prin inhibarea enzimei tirozinază, etapa-cheie în sinteza pigmentului. Aici se incadreaza majoritatea ingredientelor depigmentante: hidrochinona, arbutina, acid kojic, acid azelaic etc. Altele interfera cu căile de semnalizare care stimulează melanocitele sau reduc factorii care întrețin hiperpigmentarea, precum inflamația și stresul oxidativ. (acidul tranexamic/ vitamina c).
Un alt mecanism important este blocarea transferului melanozomilor (veziculele care transportă melanina) din melanocite către keratinocite ( celulele predominante ale epidermei). Chiar dacă melanina este produsă în cantități mai mici, limitarea transferului acesteia către celulele din jur poate contribui suplimentar la reducerea intensității petelor pigmentare. Un exemplu bine cunoscut de ingredient care acționează prin acest mecanism este niacinamida.
De asemenea, unele ingrediente accelerează eliminarea keratinocitelor încărcate cu melanină (ex acidul glicolic, lactic, mandelic, tretinoin etc), favorizând estomparea mai rapidă a petelor existente, în timp ce altele contribuie la reducerea inflamației și la protejarea barierei cutanate (pantenol, alantoina, ceramide, uree, colesterol, acizi grasi etc), aspecte importante în controlul pe termen lung al melasmei.
Din acest motiv, formulele moderne sunt concepute astfel încât să combine ingrediente cu mecanisme de acțiune complementare, nu doar să includă un singur activ depigmentant în concentrație mare. Această abordare reflectă modul în care înțelegem astăzi melasma: o afecțiune complexă, care necesită intervenții asupra mai multor mecanisme biologice implicate în apariția și persistența hiperpigmentării.
Concluzii
Melasma este o afecțiune complexă, cronică și recidivantă, care nu mai poate fi privită doar ca o simplă problemă de exces de melanină. Cercetările din ultimii ani au demonstrat că, pe lângă activitatea crescută a melanocitelor, în apariția și persistența melasmei sunt implicate inflamația cronică, stresul oxidativ, modificările vasculare, alterarea membranei bazale și efectele luminii vizibile. Această nouă înțelegere a bolii a schimbat modul în care este acum abordat tratamentul melasmei.
În ciuda progreselor din ultimul deceniu, hidrochinona și formula triplă (formula Kligman) rămân tratamentele topice cu cele mai solide dovezi științifice pentru inducerea remisiunii melasmei. În același timp, ingrediente mai noi, precum acidul tranexamic, Thiamidolul, cisteamina sau Melasyl, completează arsenalul terapeutic și oferă opțiuni suplimentare pentru anumite categorii de pacienți, însă nu au înlocuit tratamentele consacrate.
In prezent, tratamentul melasmei nu se mai bazează pe un singur ingredient și nici pe un singur mecanism de acțiune. Produsele depigmentante moderne sunt concepute pentru a acționa asupra mai multor etape ale procesului de pigmentare: reducerea producerii de melanină, limitarea transferului melanozomilor (vezicule ce transporata melanina) către keratinocite, accelerarea eliminării pigmentului deja format, reducerea inflamației și protejarea barierei cutanate.
La fel de important este faptul că nici cel mai eficient tratament depigmentant nu poate avea rezultate durabile în absența unei fotoprotecții riguroase. Utilizarea zilnică a unui fotoprotector cu spectru larg, SPF 50+, ideal a unui fotoprotector colorat care conține oxizi de fier pentru protecția împotriva luminii vizibile, reprezintă baza oricărei strategii terapeutice și cea mai eficientă metodă de reducere a recidivelor.
Nu în ultimul rând, este esențial să înțelegem că melasma nu poate fi „vindecată” definitiv cu produsele disponibile în prezent. Scopul tratamentului este controlul bolii, estomparea petelor existente și prevenirea reapariției lor printr-o strategie individualizată, adaptată severității afecțiunii, caracteristicilor pielii și factorilor declanșatori ai fiecărei persoane.
În concluzie, succesul în tratamentul melasmei nu depinde de descoperirea unui ingredient miraculos, ci de combinarea inteligentă a tratamentelor cu eficiență demonstrată, a ingredientelor moderne cu mecanisme complementare și a unei fotoprotecții consecvente, într-o abordare pe termen lung, bazată pe dovezi științifice.
Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12354432/ https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7576892 https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/jocd.70665 https://www.researchgate.net/publication/381550439_An_Update_on_New_and_Existing_Treatments_for_the_Management_of_Melasma
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37584240/
